Să nu uiți că am un altar cu tine

Să nu uiți că am un altar cu tine
Cu noi, de când te iubeam mult
De când speram împreună la o casă, o familie
Ca între timp în mine toate să le fărâmi.

Să nu uiți că ți-am stors picături din mine
Uneori au fost de sânge, alteori apa mea de plâns sărată
E amuzant că-n timp ce sângele mă liniștea
Lacrima îmi amintea de marea noastră albastră.

Să nu uiți că am un altar cu tine
Și că mă rog așa departe încât să ajungă cu suspine
Să simți și tu ce doare promisiunea neținută
Și totuși mai rămân, curând e bun rămas, iubire!

Blog at WordPress.com.

Up ↑